Familiile disfuncționale sunt un adevărat teren fertil pentru neglijare, abuz, disimulare, dependență sau negare. În aceste sisteme familiale, nevoile emoționale ale copiilor nu sunt satisfăcute, deoarece cele aparținând părinților au întâietate.
Unul sau ambii părinți pot suferi de o problemă de dependență de substanțe, de o tulburare de personalitate sau de o tulburare de dispoziție. Uneori, adulții din aceste familii au un stil parental autoritarist, de tip „faci cum zic eu sau eu te-am făcut eu te omor”, sau au o relație toxică și abuzivă între ei. În alte cazuri, părinții sunt imaturi din punct de vedere emoțional sau indisponibili, ocupați cu munca, cumpărăturile, jocurile de noroc, mâncatul în exces, relațiile cu ceilalți adulți sau alte activități.
Niciun părinte nu este perfect, dar în familiile disfuncționale problemele sunt ignorate sau negate. Copiii care îndrăznesc să sesizeze aceste probleme pot fi umiliți sau pedepsiți, ceea ce îi determină să își nege propria percepție a realității și să sufere de o stimă de sine scăzută.
Adesea, părinții din aceste familii le interzic copiilor lor să împărtășească aceste probleme cu persoane din afară, cum ar fi prieteni, profesori, antrenori, consilieri, etc. Aceștia pot chiar să facă din copil un țap ispășitor pentru a distrage atenția de la problemele familiei.
Originea disfuncționalității într-o anumită familie poate varia, dar punctul de plecare este faptul că și copiii din acea familie suferă. Lipsiți de părinții care să le hrănească nevoile emoționale, să le ofere stabilitate și să le identifice problemele, aceștia se luptă să devină adulți siguri pe ei, cu o stimă de sine ridicată și cu abilități sănătoase de a face față problemelor neștiind cum să cultive relații cu ei înșiși sau cum să promoveze relații sănătoase cu ceilalți, aceștia pot continua să creeze o familie disfuncțională atunci când au copii.
În plus, faptul că ați fost aspru criticat sau mustrat de-a lungul copilăriei v-a determinat să nu aveți încredere în dumneavoastră sau să vă îndoiți de capacitatea de a lua decizii. Pentru a face față acestor emoții negative, este posibil să puneți în aplicare aceleași mecanisme de reacție nesănătoase ca și părinții dumneavoastră. Printre acestea se numără: răzbunarea pe ceilalți, auto-medicația cu droguri sau alcool, cheltuielile excesive sau mâncatul în exces.Cu toate acestea, este posibil să se rupă acest ciclu. Recunoașterea faptului că ați crescut într-o familie disfuncțională este un prim pas important, dar simpla recunoaștere a acestui adevăr nu este suficientă pentru a rupe mecanismul. Puteți lucra cu un psiholog pentru a vă ajuta să depășiți orice traume nerezolvate legate de educația dumneavoastră.
De asemenea, terapia poate învăța pe cineva să folosească abilități sănătoase de adaptare pentru a regla emoțiile neplăcute, în loc să dezvolte dependență sau un comportament distructiv. Poate fi necesar să se limiteze legătura cu rudele în timp ce se lucrează la propria recuperare.
Din fericire, puteți lua măsuri concrete pentru a rupe tiparul disfuncționalității familiale, făcând pur și simplu opusul a ceea ce au făcut părinții voștri.
Prin planificarea activităților parentale, prin abordarea traumelor din trecut și prin dezvoltarea unor abilități sănătoase de adaptare, veți fi într-o poziție mai bună pentru a forma legături sigure cu copiii dumneavoastră și pentru a-i ghida spre o viață adultă sănătoasă.