Stima și iubirea de sine sunt primul pas pentru a ajunge fericirea

Un aspect comun al copilăriei și adolescenței este căutarea aprobării, siguranței. Trebuie să simțim dragostea părinților, aprecierea semenilor, pentru a ne simți importanți. Cu toate acestea, pe măsură ce creștem, începem să recunoaștem greșelile celorlalți și să fim dezamăgiți, adesea, chiar și acei membri ai familiei în care aveam totală încredere. Iată, deci, nevoia de a „ne iubi pe noi înșine”.

Nimeni nu își merită dragostea mai mult decât tu înșiși. Așa se construiește stima de sine, puterea și determinarea. A te iubi înseamnă a accepta ceea ce suntem, cu greșelile, succesele și eșecurile noastre. Să te iubești pe tine însuți nu este ușor, dar este necesar să obții recunoaștere socială. Totuși, de-a lungul timpului ne dăm seama  că obținerea recunoașterii și a admirației sociale, în realitate, nu este ceea ce ne face fericiți, dimpotrivă, generează mai degrabă o nemulțumire pe care de multe ori nu suntem capabili să o depășim,  pentru că lăsăm lumea noastră să se rotească în funcție de alții. Încercăm mereu să ne simțim apreciați din exterior când, în schimb, trebuie să fim noi înșine pentru a ne aprecia și  respecta propria persoană. Cei care nu se respectă deschid ușa manipulării celorlalți.

A fi conștienți de cine suntem și cât de mult valorăm este primul pas către îndeplinirea vieții pe care ne-o dorim. Este deci necesar să ne detașăm de opiniile care ne-au condiționat până în acel moment și să ne dezvoltăm stima de sine, să scăpăm de anumite etichete care ni s-au atribuit și să începem să acționăm cu deplina conștientizare a propriei valori și a ființei interioare.

Oamenii care nu se plac pe ei înșiși și așteaptă ca alții să facă acest lucru, creează situații de deficiență afectivă și emoțională, care pot duce la crize existențiale severe. Viața adevărată începe atunci când devenim piloni ai propriei persoane. În momentul în care ne  convincem că merităm ce e mai bun, vom putea merge mai departe cu mai multă încredere.