Doliul și sentimentul de vinovăție: când «ar fi trebuit» nu se mai termină

Sentimentul de vinovăție este una dintre emoțiile cele mai frecvente în doliu, mai ales când moartea a fost bruscă, când existau conflicte nerezolvate sau când persoana simte că «nu a făcut destul». În multe cazuri este un pasaj complet normal: mintea încearcă să dea sens nesensului și încearcă să imagineze scenarii alternative. Problema apare când «poate ar fi trebuit să» devine un «e toată vina mea» care nu se stinge niciodată.

Cercetarea privind doliul complicat evidențiază că gândurile de vinovăție rigide și absolute sunt unul dintre factorii care mențin durerea blocată. «Dacă aș fi ajuns mai devreme», «dacă aș fi insistat pentru o altă consultație», «dacă nu ne-am fi certat în seara aceea»: fraze de acest tip, repetate luni sau ani, alimentează o imagine de sine ca vinovat, rău, nedemn de a se simți mai bine. Nu mai este pierderea cea care doare, ci procesul prin care te condamni în fiecare zi.

În terapie lucrăm pe mai multe niveluri. Pe de o parte există psiho-educația: a distinge responsabilitatea reală de responsabilitatea percepută, a recunoaște partea de imprevizibilitate și casualitate, a contextualiza alegerile făcute atunci cu informațiile disponibile la momentul respectiv (nu cu cele pe care le ai astăzi). Pe de altă parte există munca emoțională: a face loc durerii pentru ceea ce s-a întâmplat, dorinței de «a repara», dificultății de a se ierta.

Abordări precum terapia cognitiv-comportamentală ajută la punerea sub semnul întrebării a gândurilor extreme, în timp ce EMDR, hipnoza și intervențiile experiențiale permit lucrul asupra momentelor specifice pe care mintea continuă să le reitereze la infinit. Unele protocoale privind doliul includ și exerciții de «dialog imaginativ» cu decedatul, în care persoana încearcă să-și imagineze ce ar spune acesta dacă ar putea vedea scena astăzi.

A te ierta nu înseamnă a spune că «totul a mers bine» sau că «a fost corect», ci a recunoaște că, în acel moment, ai făcut ce puteai mai bine cu instrumentele pe care le aveai.

Ședințele de psihoterapie îți pot oferi un loc în care vinovăția nu este un verdict definitiv, ci o emoție de traversat și transformat într-o nouă formă de grijă față de tine.