Dependențele comportamentale: când capcana nu este o substanță, ci un gest repetat

Dependențele nu privesc doar alcoolul și substanțele psihoactive. Din ce în ce mai frecvent, în clinică se observă persoane copleșite de comportamente aparent «normale» care au pierdut caracterul de alegere liberă: jocuri de noroc, jocuri video online, rețele sociale, pornografie, cumpărături compulsive, dar și muncă și sport trăite în mod obsesiv.

Aceste forme sunt adesea subestimate — atât din exterior, cât și de persoana însăși — deoarece nu există o substanță vizibilă. Cu toate acestea, la nivel neurobiologic, diferența este minimă: comportamentul repetat activează aceleași circuite ale recompensei, produce aceeași cantitate de excitație emoțională și îndeplinește aceeași funcție de evadare din durere. O sesiune prelungită de gaming sau un maraton pe rețelele sociale pot genera un amestec de excitație, disociere și anestezie emoțională complet analog celui produs de o substanță psihoactivă.

Trei semnale care indică o posibilă dependență comportamentală:

• Pierderea controlului: se începe cu «doar zece minute» și se termină după ore întregi; se oprește doar din epuizare sau sub constrângere externă.

• Consecințe negative: comportamentul compromite relații, somn, performanță școlară sau profesională, stabilitate financiară — și totuși continuă.

• Funcție de reglare emoțională: în momentele dificile, este primul gând pentru a se calma sau pentru a nu mai simți.

În multe cazuri, aceste dependențe se dezvoltă pe un fond de anxietate, depresie, traume relaționale, singurătate, rușine sau stimă de sine scăzută. Comportamentul devine un refugiu: un loc în care persoana se simte competentă (în gaming), dezirabilă (în like-uri), sau temporar anestetizată (în pornografie sau binge watching).

Un parcurs psihoterapeutic structurat poate include:

• analiza funcțională a comportamentului: identificarea contextului — când, unde, cu cine — și a emoțiilor și gândurilor care declanșează nevoia;

• intervenții de terapie cognitiv-comportamentală (TCC) pentru modificarea credințelor care alimentează comportamentul («doar așa mă relaxez», «nu am altceva frumos în viață»);

• lucrul asupra reglării emoționale: dezvoltarea unor modalități alternative și mai sănătoase de a gestiona tensiunea, de a descărca activarea, de a căuta conexiune;

• explorarea și tratamentul traumelor și al rănilor de atașament care fac comportamentul atât de irezistibil;

• stabilirea unor limite digitale clare și a unor practici concrete (timp, locuri, dispozitive, notificări).

Un pas clinic fundamental este eliminarea ideii de «dependență de rang inferior». Durerea celui care petrece ore pe rețelele sociale sau la jocuri de noroc, compromițându-și relațiile și stima de sine, este la fel de reală ca a celui care luptă cu alcoolul. Merită același respect, aceeași seriozitate clinică și aceeași posibilitate concretă de schimbare.

Dacă simți că un comportament «normal» a devenit singura ta cale de ieșire, discutarea acestuia cu un psihoterapeut specializat în dependențe comportamentale te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă și să-ți regăsești spațiu — în interior și în exterior.