Cuplul și gelozia romantică

În Dicționarul de neologisme, termenul de cuplu este definit ca fiind o ”pereche, reunire de două persoane bazată pe o legătură constantă sau datorată unei apropieri accidentale”. Sigur, demersul definirii cuplului este unul monumental, voi spune doar atât, că un cuplu este format din doi indivizi, care aleg liberi să trăiască împreună. Iată și câteva caracteristici ale unui cuplu:

• Existența unor sentimente de afecțiune între cei doi membrii ai cuplului: iubire, atașament, disponibilitate de timp, susținere emoțională, etc;

• atracție fizică, sexuală, reciprocă;

• Valori și scopuri comune;

• Timp petrecut împreună;

Din punct de vedere psihologic, procesul  îndrăgostirii nu este altceva decât o obsesie, dar nu una oarecare, ci una romantică. Îndrăgostirea presupune o combinație de atitudini, manifestări și experiențe dintre cele mai variate și complexe. Se poate spune că fiecare individ își exprimă sentimentul de iubire într-un mod foarte personal. Unii dintre noi pot simți “fluturi în stomac”, alții raportează tremurături sau frisoane bruște, fierbințeală sau senzații de frig. Ceea ce este sigur este că majoritatea dintre noi sunt cuprinși de o excitație suspectă, însoțită de o slabă concentrație, de abilități motorii nefirești și neobișnuite, dar uneori pot apărea și insomnii, lipsa poftei de mâncare, o bună dispoziție generală exagerată, un comportament prosocial distorsionat, însoțit de un nivel de toleranță mai mare decât cel așteptat. Îndrăgostirea apare de obicei pentru prima dată în adolescență. Un individ matur poate prezenta toate aceste “simptome”, dar nu neapărat. Astfel, această obsesie romantică se poate transforma cu ușurință într-o experiență euforică. Lumea se învârte pur și simplu în jurul persoanei de care ne îndrăgostim: adormim cu ea în gânduri, ne trezim cu ea în gânduri. Ne dorim întotdeauna să fim alături de persoana pe care o iubim, nu ne săturăm niciodată de îmbrățișări și/sau sărutări. Nu există altceva pe lume în afară de persoana pe care o iubim. Nici măcar la școală, la universitate sau la serviciu. Pentru un observator neimplicat, persoana îndrăgostită prezintă clar schimbări de personalitate, de percepție, de adaptare la lume și la viață. Potrivit lui John Gray, puțini oameni sunt capabili să dezvolte iubirea. Acesta afirmă că ”atunci când bărbații și femeile sunt capabili să se respecte și să-și accepte reciproc diferențele, atunci dragostea are șanse să înflorească”.

Gelozia, în Dicționarul de psihologie - Larousse, este definită ca fiind ”stare afectivă caracterizată de teama de a te vedea deposedat de un lucru la care ții (putere, dragostea unei persoane)”. Mai compresibil, denumim gelozie sentimentul de frică ca persoana iubită să nu prefere pe altcineva. În continuare, Dicționarul de psihologie elaborat de Parot și Doron, definește gelozia astfel: ”sentimentul de gelozie înseamnă exigența unei posesiuni excesive; el rezultă dintr-un conflict cu realitatea: numai un singur obiect imaginar poate să-l satisfacă.Acesta este motivul pentru care Sigmund Freud, pentru a explica gelozia morbidă, face apel la intervenția reprimării fanteziei: subiectul își proiectează propriile dorințe de infidelitate asupra partenerului său și își ascunde interesul homosexual față de rivalul său.Psihanaliștii au studiat rivalitatea fraternă: după Jaques Lacan, subiectul investește imaginea celuilalt, pe care o impregnează cu o pasiune narcisică”. Mai departe, Marele Dicționar al Psihologiei - Larousse, explică gelozia astfel: ”sentiment provocat de teama de a fi înșelat de către ființa iubită și uneori convingerea că aceasta preferă deja o altă persoană”. Autorul explică cum, de la o simplă gelozie nefondată, preocupare anxioasă, până la delirul de gelozie, veritabilă psihoză pasională, se pot întâlni toate gradele. ”Studiile pe termen lung despre gelozia morbidă spun că, aproape o treime dintre pacienți prezentau tulburări psihotice (delir paranoic sau schizofrenic), jumătate dintre ei tulburări nevrotice și de personalitate, iar restul, tulburări organice (sechele traumatice în particular sau consumul de alcool). Alcoolul poate juca un rol favorizant în trecerea la acte agresive și chiar criminale, orientate împotriva persoanei iubite sau a presupusului rival. Acesta din urmă constituie frecvent obiectul unui interes  particular din partea gelosului delirant, din cauza unei homosexualități latente pe care nu o recunoaște, iubirea homosexuală transformându-se în ură prin mecanismul inconștient al proiecției paranoice”.

Iolanda și Nicolae Mitrofan, în 1994, descriu șase tipuri de gelozie:

• Gelozia-invidie, care se află în strânsă legătură cu nivelul stimei de sine. Acest tip de gelozie își face apariția în situația în care unul dintre parteneri simte că este mai bun, această superioritate amenințând relația în sine;

• Gelozia posesivă, are legătură cu simțul comun al proprietății, posesiunii dar, și a nerecunoașterii faptului că partenerul este o persoană diferită de sine. O astfel de persoană caută să obțină puterea asupra celuilalt, subordonându-l.

• Gelozia-excludere, face referire la faptul că unul dintre parteneri alege să-și petreacă timpul mai degrabă în exteriorul cuplului;

• Gelozia-competiție, vorbește despre nesiguranța manifestată de partenerul care observă la celălalt succese, realizări.

• Gelozia egocentrică, are legătură cu rolurile pe care le îndeplinesc cei doi în cuplu. Astfel, acesta nu-i permite celuilalt să se dezvolte, în același timp așteptându-se ca ultimul să îndeplinească rolul tradițional, cunoscut din familia de origine.

• Gelozia - neliniște și teamă, își face loc în cuplu atunci când relația se află sub o amenințare sau alta. Teama de a nu fi respins, este principala preocupare.

Gelozia romantică*, *presupune exprimarea unui minim posibil de gelozie, filtrată verbal și/sau comportamental în așa fel, încât, mai degrabă, să aducă coeziune, să întărească cuplul. Astfel, acest tip de gelozie se constituie într-un joc erotic de finețe și subtilitate, aducând culoare și putere relației. Ceea ce ni se pare remarcabil, gelozia nu este nici pe departe înnăscută sau moștenită genetic ci, este achiziționată social. Gelozia poate să vorbească și despre niște diferențe dintre cei doi membrii ai cuplului ce nu sunt bine acceptate și asimilate. Astfel, Allan Pease subliniază faptul că începând cu anii 80, a avut loc o adevărată explozie a studiilor care aveau în vedere diferențele prezentate de bărbați în comparație cu femeile, și invers. Astfel, acesta afirmă că ”dovezile biologice de care dispunem în prezent ne arată o imagine nouă a felului în care noi gândim. S-a demonstrat că hormonii și legăturile neuronale care se stabilesc la nivelul creierului sunt responsabile de acțiunile noastre, atitudinile, preferințele și comportamentul nostru”.