Cum se manifestă trauma transgenerațională?

Persoanele afectate de traume transgeneraționale pot prezenta simptome similare celor ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD), cum ar fi iritabilitatea, anxietatea și schimbările de dispoziție. Cu toate acestea, deoarece persoana nu a trăit direct trauma, nu are parte de flashback-uri sau de amintiri intruzive. Mai degrabă, simptomele și reacțiile traumei provin dintr-un eveniment care nu a avut totuși loc, ci mai degrabă aceste reacții sunt moștenite genetic. Deoarece reacțiile de stres sunt asociate cu mai multe probleme de sănătate fizică, trauma transgenerațională se poate manifesta și prin probleme medicale, cum ar fi bolile de inimă, accidentele vasculare cerebrale și decesul prematur.

Care sunt cauzele traumei transgeneraționale?

Trauma transgenerațională apare atunci când efectele traumei sunt transmise de la o generație la alta. Acest lucru se întâmplă atunci când părinții au fost maltratați în copilărie sau au avut experiențe negative în copilărie, iar ciclul de traume și abuzuri afectează educația copiilor lor. Trauma transgenerațională poate fi, de asemenea, rezultatul opresiunii, inclusiv trauma rasială și alte forme de opresiune sistemică. Efectele traumei transgeneraționale au fost documentate la urmașii refugiaților, studenților și victimelor holocaustului, arătând că acest tip de traumă continuă să afecteze oamenii timp de mai multe generații după ce evenimentul traumatic colectiv a avut loc.

Genetică și traume transgeneraționale

Deși cercetările sunt extinse și nu este încă disponibil un număr exact, se crede că există peste 25.000 de gene în ADN-ul uman.  Modul în care genele noastre se manifestă în corpul nostru sau cum determină totul, de la aspectul nostru fizic până la bolile la care suntem predispuși, se numește epigenetică. Unele gene sunt latente la naștere, dar sunt activate de mediul în care trăim. Aceasta este una dintre modalitățile prin care ne adaptăm la mediul înconjurător și supraviețuim. Atunci când o persoană suferă o traumă, ADN-ul său reacționează și activează genele care o ajută să supraviețuiască perioadelor de stres. Genele care ne pregătesc pentru situații cum ar fi lupta sau fuga, înghețarea, sunt activate pentru a ne pregăti pentru situații periculoase viitoare, apoi transmitem aceste gene urmașilor noștri, pregătindu-i să facă față evenimentelor traumatice. Genele noastre fac o treabă foarte bună pentru a ne menține în siguranță, chiar dacă nu pentru asta au fost concepute. Atunci când genele sunt pregătite să facă față unor evenimente stresante sau traumatizante, ele răspund cu mai mare intensitate, dar această așteptare constantă a pericolului provoacă stres. Compromisul de a trebui să fii mereu pregătit pentru a fi în siguranță poate crește nivelul de stres din organism și poate afecta sănătatea fizică și mentală pe termen lung. Dacă părinții și bunicii tăi au suferit o traumă, răspunsul de supraviețuire pentru a face față evenimentului este codificat în ADN-ul tău și transmis din generație în generație. Acest “mod de supraviețuire” este codificat și transmis din generație în generație, dacă nu apar alte traume.