Cum se dezvoltă autoeficacitatea?

Sentimentul de autoeficacitate începe să se formeze încă din copilărie, atunci când ne confruntăm cu diverse experiențe, probleme și situații. Cu toate acestea, creșterea autoeficienței nu se încheie în adolescență, ci continuă să se dezvolte pe tot parcursul vieții, pe măsură ce oamenii dobândesc noi abilități, experiențe și cunoștințe.

Bandura a identificat patru surse principale de autoeficacitate. Cele patru modalități de a obține autoeficacitatea sunt: experiența dobândită, modelarea socială, persuasiunea socială și reacția psihologică.

Experiență dobândită

Cel mai eficient mod de a dezvolta un sentiment puternic de eficacitate este experiența dobândită, explică Bandura. A face lucrurile bine crește autoeficacitatea. Cu toate acestea, autoeficacitatea poate fi subminată și slăbită în cazul în care o persoană nu este capabilă să facă față în mod adecvat sarcinilor și provocărilor.

Modelarea socială

Potrivit lui Bandura, observarea unor persoane care au aceeași mentalitate ca și ei îndeplinesc cu succes o sarcină întărește convingerea observatorului că și el poate face față unor sarcini similare și poate reuși.

Persuasiune socială

De asemenea, Bandura a afirmat că oamenii pot fi convinși să creadă că au abilitățile și capacitățile necesare pentru a reuși. Gândiți-vă la un moment în care cineva v-a spus ceva pozitiv și încurajator, care v-a ajutat să vă atingeți un obiectiv. Încurajările verbale din partea celorlalți vă pot ajuta să depășiți îndoielile și să vă concentrați asupra sarcinii pe care o aveți de îndeplinit.

Răspunsuri psihologice

Reacțiile noastre emoționale și răspunsurile la situații au un rol important în ceea ce privește autoeficacitatea. Starea de spirit, starea emoțională, reacțiile fizice și nivelul de stres pot influența percepția unei persoane cu privire la abilitățile sale într-o anumită situație. Persoanele care sunt foarte nervoase înainte de a vorbi în public pot avea o autoeficacitate scăzută în astfel de situații.

Cu toate acestea, Bandura observă, de asemenea, că “nu intensitatea propriu-zisă a reacțiilor emoționale și fizice este importantă, ci mai degrabă modul în care acestea sunt percepute și interpretate”.

verywellmind.com