Cannabis: când o substanță «ușoară» devine o problemă serioasă

Canabisul este adesea perceput ca o substanță «ușoară», naturală, aproape inofensivă. Multe persoane îl folosesc pentru a se relaxa, a dormi sau «a se deconecta», și cu greu recunosc când consumul devine problematic. Tocmai această subestimare este unul dintre factorii care fac dificilă interceptarea precoce a unei Tulburări de Consum de Canabis (Cannabis Use Disorder — CUD).

Literatura științifică descrie CUD ca un pattern de consum caracterizat de pierderea controlului, centralitate crescândă a substanței față de alte domenii ale vieții și persistență în ciuda consecințelor negative asupra dispoziției, memoriei, concentrării, relațiilor și muncii. Clinic, se observă frecvent: dificultate în a reduce consumul, iritabilitate și insomnie la întrerupere, consum zilnic sau aproape zilnic, retragere socială progresivă și scădere motivațională.

Din punct de vedere neuropsihologic, consumul regulat de canabis poate afecta atenția, memoria de lucru, viteza de procesare și funcțiile executive — în special la adolescenți și tineri adulți, al căror cortex prefrontal este încă în dezvoltare. Pentru cei cu factori de vulnerabilitate (istoric familial psihiatric, traumă, tulburări de dispoziție), consumul intens poate crește riscul de simptome psihotice, anxietate severă și fenomene de derealizare.

Tratamentele cel mai bine susținute de evidențe pentru CUD sunt:

• terapia cognitiv-comportamentală (TCC), focalizată pe identificarea factorilor declanșatori, gestionarea craving-ului și restructurarea credințelor disfuncționale («mă relaxez doar fumând», «fără nu dorm niciodată»);

• interviul motivațional, pentru a lucra asupra ambivalenței («îmi place, dar îmi face rău»);

• managementul contingențelor, cu întăriri pozitive legate de perioade de abstinență monitorizată.

Mulți pacienți cer ajutor nu atât pentru «a renunța definitiv», cât pentru că încep să observe efecte asupra funcționării zilnice: deficit de memorie, dificultăți de concentrare, pierderea interesului, senzația de a fi «stinși» în absența substanței. O abordare eficientă pornește tocmai de aici: explorând împreună ce încearcă să facă canabisul — să calmeze, să anestetizeze, să umple vidul, să stingă hiperactivarea — și construind alternative concrete care oferă funcții similare cu costuri personale mult mai mici.

În prezența traumei sau a tulburărilor de anxietate, integrarea TCC cu EMDR, intervenții de reglare emoțională și, dacă este indicat, hipnoză clinică permite să se acționeze atât asupra simptomului (consumul de canabis), cât și asupra rădăcinilor (scheme interne și amintiri care fac dificilă trăirea realității fără un tampon chimic).

Dacă simți că canabisul nu mai este «un ajutor ocazional», ci ceva care îți condiționează memoria, dispoziția, relațiile sau munca, nu înseamnă că ești «fără speranță»: înseamnă că creierul tău a găsit o scurtătură costisitoare. Este momentul să cauți căi mai sănătoase, cu un sprijin profesional adecvat.