Când dependența intră în casă: ce se întâmplă cu familia

Când dependența intră în familie, nimic nu rămâne cu adevărat intact. Chiar dacă problema pare să privească «doar» cel care consumă substanțe, joacă jocuri de noroc, bea, consumă pornografie sau este dependent de muncă ori internet, întregul echilibru familial se reorganizează în jurul simptomului. Orare, conversații, tensiuni, tăceri și decizii zilnice încep să se învârtă în jurul întrebării: «Cum este astăzi? A consumat? Ce dispoziție are?»

Apar adesea roluri rigide:

• «salvatorul»: acoperă, justifică, repară daunele;

• «controlorul»: supraveghează, interoghează, amenință;

• «pacificatorul»: încearcă să prevină certurile;

• «fantoma»: se retrage pentru a nu vedea, a nu simți, a nu exploda.

Aceste roluri apar din iubire, teamă și simț de responsabilitate, dar produc un efect colateral important: dependența devine centrul emoțional al casei și toți încep să trăiască «în funcție de» aceasta. Nu este rar ca sănătatea mentală a membrilor familiei să se deterioreze progresiv: anxietate, insomnie, somatizări, gânduri obsesive, vinovăție, rușine socială.

Un pas fundamental este recunoașterea faptului că:

• dependența nu este doar o «problemă de caracter», ci o tulburare complexă care necesită tratament;

• nu este posibil să salvezi celălalt, dar se poate influența contextul în care trăiește;

• și cei din jur au dreptul să ceară ajutor, indiferent de alegerile persoanei dependente.

Un parcurs psihologic adresat familiei poate ajuta la înțelegerea mecanismelor dependenței și la reducerea vinovăției personale; recunoașterea comportamentelor care — chiar dacă au la bază iubire — mențin problema; învățarea de a comunica mai eficient, clar și ferm; construirea unor limite realiste cu privire la ceea ce se poate tolera și la consecințele depășirii lor.

Mesajul fundamental este: poți începe să ai grijă de tine și de rolul tău în sistemul familial, chiar dacă persoana dependentă nu este încă pregătită să ceară ajutor.